Știi când minți TU, dar cum știi când te mint ALȚII pe tine?

 Salutare!

Horia sunt și astăzi vreau să te întreb dacă:

Ai fost vreodată mințit?

Tu ai mințit vreodată?

Indiferent de ce îmi vei spune, amândoi știm adevărul și anume că toți am fost mințiți la un moment dat în viața noastră.

Singura diferență e că uneori am știut asta, iar alteori nu.

Bine, mai este și diferența că, din păcate, unora ne place să fim mințiți și nu facem nimic în privința asta, dar asta e altă discuție, în alt articol. 😉

Ai fost vreodată în vreo situație în care în timp ce vorbeai cu cineva, indiferent de cine era persoana, prieten, membru de familie, șef sau subaltern, să ai așa un sentiment, un feeling, la nivel de intuiție, că persoana din fața ta nu e chiar sinceră? Că îți ascunde ceva, că e ceva la el/ea care nu îți place și totuși, nu puteai să-ți dai seama despre ce este vorba?

Ei bine, eu am trecut printr-o mulțime de situații de genul ăsta, și ce-i drept, nu de fiecare dată mi-am dat seama ca sunt indus în eroare, însă nu de puține ori mi s-a dovedit si că instinctul meu avea dreptate și faptul că eu simțeam că ceva este în neregulă, era de fapt foarte real și ar fi trebuit să mă bazez pe ce simt, în loc de ce văd sau ce aud de la persoanele din fața mea.

Dar eu tot mă încăpățânam să cred că e doar un joc al imaginației mele, că mi se pare sau că nu are cum să fie nimic în neregulă, pentru că dacă ar fi, mi-aș da seama, nu?

Ironic, dar eram convins că mi-aș da seama de orice ar putea să fie vreodată în neregulă, și eram convins de asta chiar în timp ce SIMȚEAM că este ceva în neregulă!

Iar eu mă consider un om inteligent, măcar un pic așa, ca să nu zic chiar peste medie.. 😀

Am pierdut bani, ocazii, oportunități promițătoare de dezvoltare, șanse foarte bune de avansare în anumite domenii și chiar femei, (da, ai citit bine!) doar pentru faptul că nu am dat ascultare acelei voci interne care-mi spunea că ceva este în neregulă, doar pentru că am vrut să mă prefac că totul este perfect și că nu are rost să-mi fac griji pentru nimic, cât timp ceea ce văd și ce aud este exact ceea ce îmi doresc.

Știi ce se întâmpla de fapt, în toate situațiile descrise mai sus, atunci când simțeam că ceva este în neregulă, și totuși nu-mi ascultam instinctul?

În fiecare situație, fără excepție, eu citeam și interpretam limbajul non-verbal al celor cu care interacționam, dar deși îl interpretam corect și precis la nivel subconștient, totuși nu îl ascultam și mă lăsam manipulat și uneori chiar mințit pe față.

După cum ți-am mai spus, nu am fost prea bun în ceea ce privește comunicarea cu oamenii, ba chiar stăteam foarte prost la capitolul interacțiune cu cei din jur (și nici acum nu-s vreun expert), însă de când am început să citesc și să aplic cunoștințe dobândite din cărți și cursuri despre comunicare între oameni, parcă am descoperit o nouă jucărie, de care nu mă mai satur! 😀

Acum, atunci când știu sigur sau cel puțin intuiesc foarte bine că sunt mințit de cineva, chiar dacă are de ce să apuce ca “să mă ducă de nas”, nu prea reușește pentru că eu decid când și dacă îl desconspir.

Evident, e valabil doar atunci când chiar intuiesc că sunt mințit, căci nu sunt chiar infailibil nici eu!

Ba mai mult, recunosc, că de cele mai multe ori mă și distrez și nu arăt faptul că știu că sunt “vrăjit pe față”, ci mă las dus de discuție, fără să acuz și să desconspir persoana din fața mea, doar ca să văd până unde merge sau ce vrea de fapt de la mine.

Și mai e și motivul că … și eu mint câteodată!

Eu cred că toți mințim, unii mai des, iar alții mai rar, uneori de nevoie, alteori din politețe, alteori din reflex, pentru că e cea mai ușoară variantă să ieșim dintr-o situație relativ inconfortabilă. 😀

Ok, și-acum să trecem la motivul pentru care îți scriu azi:

Tu ce ai face și cum ai reacționa în momentul în care ai simți sau ai știi că ești mințit de cineva?

Odată ce ți-ai dat seama că ești mințit sau înșelat sau doar bănuiești asta, ar trebui oare să confrunți persoana respectivă imediat?

Păi, în general, așa cum ți-am zis și mai sus, nu ar fi tocmai ok să faci asta exact în momentul ăla.

Cea mai bună abordare posibilă ar fi să îți notezi în gând ideea, faptul că te simți mințit și că “ceva e putred în Danemarca”, pentru că o dată ce confrunți o persoană care te minte, se modifică întreg tonul discuției, și colectarea de informații suplimentare devine dificilă dacă nu chiar imposibilă.

Și nu asta e ceea ce-ți dorești, așa că cel mai bine ar fi să amâni confruntarea până când ai toate dovezile, probele, și abia apoi să te decizi dacă vrei cu adevărat să confrunți persoana sau dacă e mai bine să păstrezi informația pentru tine și să o folosești în avantajul tău, în viitor.

Sună un pic malefic, nu?

Chiar este! 😀

          Limbajul non-verbal al unui mincinos

În general, persoana va iniția puțin sau nici un fel de contact vizual.

O persoană care te minte va face tot posibilul să evite contactul vizual însă nu e un lucru general valabil, ci e posibil chiar ca o persoană experimentată în a înșela sau un mincinos patologic, de profesie, să te privească drept în ochi, în timp ce inventează răspunsuri.

E ca o tehnică de intimidare, pe care el o folosește ca să te deruteze și să nu-ți trezească suspiciuni.

Exprimările de ordin fizic vor fi cam limitate, cu puține gesturi ale mânilor și brațelor. Cele câteva gesturi cu mâinile și brațele vor fi oarecum țepene și vor părea mecanice. Mâinile, brațele și picioarele vor fi strânse către corp, iar individul va ocupa foarte puțin spațiu cu fizicul său.

Mâna sa e posibil să fie angrenată în gesturi în jurul gâtului, dar în special în zona gurii, însă contactul general cu propriul corp va fi limitat la zona asta, a feței.

De asemenea, este puțin probabil să își atingă pieptul cu mâna deschisă (care transmite sinceritate) și va simți nevoia constantă să-și atingă nasul sau să-și scarpine urechea.

E posibil să pară puțin încordat în zona umerilor, mai ales dacă încearcă intenționat să pară relaxat și casual, așa de vară, în legătură cu răspunsul lui, la o întrebare “dificilă” pusă de tine.

 Câțiva indicatori generali ai decepției și minciunii

•   atunci când se schimbă subiectul discuției, mincinosul se relaxează și afișează bună dispoziție, căci el va dori întotdeauna să schimbe subiectul care-l deranjează, în timp ce cel nevinovat va menține subiectul fără nici o problemă.

Să-ți spun cum fac eu!

În momentele când am suspiciuni că persoana din fața mea nu e 100% sinceră, jonglez un pic schimbând subiectul sau lăsând subiectul să fie schimbat de el (cel mai des), apoi după ce analizez un pic atitudinea “suspectului” (dacă s-a relaxat, s-a liniștit odată cu schimbarea subiectului) readuc subiectul în discuție, fără să o fac forțat, și analizez din nou reacțiile celui din fața mea.

În majoritatea cazurilor, reușesc să îmi fac o părere destul de corectă cu privire la autenticitatea discuției.

Încearcă și spune-mi ce iese, ok?

• Nu devine indignat, atunci când e acuzat pe nedrept.

În timp ce este acuzat de ceva, cel care este cu adevărat vinovat de acel ceva, va rămâne fără nici o expresie pe față, pentru c㠜”mincinosul” va fi interesat mai mult de răspunsul și de reacția sa la acuzație decât de acuzația în sine. Are logică?

• Folosește fraze și propoziții ca “Să fiu sincer” sau “Te-aș minți eu pe tine?”, ”Stii că eu nu mint” ..  DES! 😀    Deși, recunosc că uneori astfel de propoziții sunt folosite inconștient ca tic verbal, pentru a întări un adevăr sincer, de cele mai multe ori e bine să fii un pic mai atent atunci când apar în discuție astfel de precizări suplimentare.

• Are un răspuns foarte bine documentat pentru întrebarea ta, în sensul că îți dă detalii foarte bune despre un eveniment, o întâmplare petrecută acum 2 luni de zile.

•  Trage de timp, rugându-te pe tine să repeți întrebarea sau răspunzând printr-o întrebare, la rândul lui:  œ”Cine ți-a spus asta? Unde ai auzit așa ceva? Ai putea să fi un pic mai precis, nu sunt sigur dacă am înțeles ce spui tu“

..sau chiar repetând întrebarea ta, înapoi către tine, în tentativa de a părea sceptic și neîncrezător în asemenea informație:  “Daca ți-am vândut casetofonul ca să plec la mare? Asta mă întrebi tu pe mine?”     😀

• Oferă un preambul la replica sa generală, cum ar fi €”Nu vreau să crezi că..”     …de cele mai multe ori, fix aia vrea și își dorește ca tu să crezi!

Ori de câte ori cineva încearcă să te convingă că NU vor să facă ceva, poți fi destul de sigur că fix aia fac sau vor să facă!

De exemplu, “nu vreau să crezi că fac asta mereu, însă ..”

•  Folosește umorul sau sarcasmul pentru a-ți dezamorsa îngrijorarea ta, în loc să-ți răspundă sincer și direct, la întrebare.

•  Îți oferă o alternativă “mai bună” la cererea ta, când nu este capabil să îți ofere ceea ce ai cerut tu de fapt, în prima fază.

Înainte de a accepta varianta cuiva că a€re “ceva mai bun” de oferit față de ce ai cerut tu, întâi verifică dacă de fapt ARE ce ai cerut tu în primă instanță. Dacă nu are, atunci nu-l crede că ceea ce îți oferă de fapt, este mai bun decât ce ai cerut tu..Destul de logic, corect?

• Există indicii de răspunsuri involuntare, care sunt cauzate de anxietate.

Anxietatea este de vină pentru multe, așa că respirația lui poate părea adâncă, inhalând zgomotos în încercarea de a-și controla respirația pentru a se calma.

De asemenea, și înghițitul devine greoi, așa că e posibil să-și dreagă vocea.

Abilitatea de a se concentra pe ceva, este adeseori diminuată, neputând să fie cu adevărat atent la ce se întâmplă.

• Își exprimă dezaprobarea totală la auzul acțiunilor cuiva care a făcut ceva similar ca și el, dar face asta tocmai pentru ca el să nu fie suspectat de același lucru.

De exemplu, dacă încearcă să te deruteze și să te îndepărteze pe tine de subiectul discuției pe care vrea să-l ascundă, ar putea “€œdin greșeală” să amintească de un coleg care, să zicem că a luat ceva provizii de papetărie de la birou, ca să le folosească acasă la el (un exemplu pur ipotetic, știu, pentru că nimeni nu ar fi în stare de așa ceva!) 😀

Impresia ta este că el este o persoană morală care se opune unui lucru atât de minor cum ar fi acesta, așa că cu siguranță nu are cum să fie vreodată capabil de o uneltire mai malițioasă de atât.

Crede-mă, funcționează!  😀

                                                               ****************

Ei bine, cam atât pentru azi.

M-am întins un pic, dar mi-a făcut plăcere să-ți scriu pe tema asta.

Sunt conștient că absolut toți mințim, chiar dacă unii mai mult, iar alții mai puțin. Eu sunt de părere, că uneori o mică minciună “nevinovată” ne poate scoate din multe situații inconfortabile și ne poate scuti de mult efort sau explicații inutile.

Unii recunoaștem că facem asta, alții nu! 😀

Dar asta nu înseamnă că nu trebuie să știm când alții folosesc aceste mici minciuni nevinovate cu noi! Pentru că așa ne antrenăm să le depistăm pe cele cu adevărat importante.

Tu ce crezi?

Cât de des ești mințit într-o zi normală de viață și de câte ori ești “pe fază” și îți dai seama de asta?

Și mai mult, ce părere ai despre cei care mint “din politețe”, ca să iasă din situații stresante, mai repede și cu mai puțin efort?

Mai știi și alte semne și indicii ale nesincerității? Dacă da, lasă-mi un comment mai jos și hai să facem schimb de informații!

Revin zilele astea, cu alte articole pe teme sugerate de tine, pe mail sau Facebook!

Îți mulțumesc că mă urmărești!

Pe curând,

Horia Radu